Cea mai frumoasă dintre ele, cea din 2005 dintre Liverpool şi Milan, a făcut 12. Am luat aceste date, le-am pus în tricoul nespălat al lui Alexa din meciul Rapidului de la Varşovia cu Legia, aşa cum am văzut că fac prietenele Zăvorancei în ritualurile lor cu tricoul lui Mutu, şi mi-a dat un optimist 10 puncte de rating pentru finala Europa League ce aveam s-o comentez pe Arena Naţională.

M-am dus la meci. Parcare, stadion, joc, atmosferă, transmisie mai tari ca în multe locuri selecte de pe glob. Chiar şi Bucureştiul noaptea, din elicopter, e ca o femeie perfectă în penumbră.
A doua zi n-am vrut să ştiu nimic.

M-am bălăcit ca un bărbat ce sunt cumpărându-mi bilet la Lady Gaga, intrând la ultimul film « după o idee a lui Besson » care, din fericire, măcar era cu Guy Pearce…

Şi, dup-aia am plecat spre fabrică, deja pe noapte îmi reveneam de la Falcao la Fălcosu’ în studio la Special. Simţeam nişte vibraţii ale cutremurului, şi maică-mea şi nevastă-mea îmi spuneau de colege de serviciu care vorbeau numai despre meci… În faţa sediului mă întâlnesc cu un coleg de la ştiri care, din fotbal e pasionat doar de Nicu Gheară, şi care totuşi îi dădea înainte cu Falcao.

Intru în lift şi o menajeră îmi spune că, de la decesul soţului ei, nu s-a mai uitat la un meci. Dar a făcut-o la aceasta finală…

Era deja ca în filmele cu catastrofe, se înmulţeau semnele… Am deschis computerul şi… Am zărit ceva ce au văzut doar seismologii în momentul tsunamiului. Graficele de audienţă nu mai aveau loc pe ecran, meciul a stat pe parcursul celor două reprize constant pe la … 28 de puncte de rating. Era mai ceva ca la « Spaniolii au talent ». Aşa ceva nu s-a mai petrecut decât la meciurile Stelei cu Real Madrid în Liga Campionilor în 2006…

Ştiu, a fost « meciul lor şi finala noastră », ştiu cât de importante sunt noua arenă, Bucureştiul, mândria naţională… Dar 28 de puncte de rating uitându-se la duelurile dintre Susaeta şi Filipe Luis, Adrian şi Juanfran, Iturraspe şi Gabi care nici măcar nu era Cotabiţă ?! Peste 50% share, audienţa minimă într-o pauză plină de publicitate a fost peste 16, cât făcea finala Cupei Mondiale din 2010 ?!

Din fericire, într-o lume nebună am găsit un refugiu de normalitate. Gigi Becali a plecat de la finală în minutul 6 deşi dăduse pe bilet 25.000 de coco…Dar, dacă şi el s-a uitat apoi la PROTV ?!…