Eram nerabdator – asa cum imi aduc aminte sa fi fost atunci cand eram mic si plecam in excursie cu scoala. M-am spalat rapid pe dinti, am pus mana pe bagajul de mana si-am iesit in pasul strengarului din casa.

Sa nu te gandesti ca fugeam in vacanta, de unde si strengareala mea vesela… plecam spre mare dar cu treaba.

Nerabdarea venea din alta parte si cred ca era comuna tuturor soferilor care au condus macar o singura data catre mare: o sa merg pe autostrada pana cand o sa vad marea!

Am trecut pe langa Agip-ul din Pallady fara sa intorc privirea, am dat sa opresc in primul OMV dar era aglomerat ca atunci cand se baga pui la alimentara pe vremea impuscatului (da, cu “i” mic), am oprit pana la urma la Litro si-am alimentat, am trecut de Saligny la pas, si… am ajuns in locul in care toate asteptarile mele urmau sa se sarute patimas si cu limba cu implinirile ingineriei din constructii, impliniri materializate in ispravirea autostrazii A2, insorita Soarelui.

Am ajuns acolo si am trecut din a 6-a in a 5-a, ca autostrada are o singura banda pe sens. Si limita de viteza este de 80km/h. Si inca se lucreaza pe amandoua partile ale autostrazii, de unde si nevoia de a apasa butonul de recirculare a aerului… pentru a tine afara prafalaul ridicat de camioane, buldozere si alte utilaje grele.

Ar fi doua chestii de spus:

CITESTE AICI CONTINUAREA