Potrivit cercetătorilor spanioli, în cazul unor femei care invocă motivul autoapărării în procesele în care sunt acuzate de asasinarea unui soţ abuziv, poliţiştii sunt mult mai tentaţi să le considere nevinovate pe acele femei care nu au un fizic atrăgător.

Aceiaşi cercetători afirmă că femeile percepute ca fiind independente şi care au un control total asupra vieţilor lor sunt mult mai des considerate vinovate de săvârşirea crimelor domestice.

În teorie, procesele legale trebuie să se desfăşoare fără favoritisme, dar, în realitate, simpatiile şi preferinţele influenţează judecata oamenilor, afirmă savanţii spanioli. Mai mult, ei susţin că felul în care aceste prejudecăţi definesc comportamentul uman ar trebui să ajute la minimizarea efectelor acestora.

În trecut, psihologia socială a acceptat pe scară largă premisa potrivit căreia persoanele frumoase sunt mult mai rar găsite vinovate de comiterea unor crime.

"Persoanele atrăgătoare erau adeseori percepute ca fiind oameni cu trăsături şi atribute pozitive de personalitate, în consonanţă cu teoria implicită potrivit căreia «frumuseţea înseamnă bunătate»", spun cercetătorii spanioli.

Aşa cum s-a demonstrat deja în trecut, acest "efect de halou" influenţează felul în care sunt percepute şi alte trăsături umane. Astfel, oamenii frumoşi sunt consideraţi "mai sociabili, mai prietenoşi, mai calzi, mai competenţi şi mai inteligenţi" decât persoanele neatrăgătoare.

Pentru a testa acest efect într-un scenariu de violenţă domestică, cercetătorii de la Universitatea din Grenada au creat scenarii fictive în care o femeie era acuzată că şi-a înjunghiat mortal soţul, în timp ce acesta se afla în pat. În fiecare dintre cazuri, femeia era victima multor ani de violenţe domestice şi şi-ar fi ucis soţul pentru a se apăra. Singura diferenţă între scenarii consta în descrierea atributelor fizice ale acuzatei.

În primul scenariu, cea incriminată este descrisă cu ajutorul unor trăsături considerate frumoase: "Maria este o femeie atrăgătoare cu buze pline; are o fizionomie fină şi armonioasă, părul blond şi drept şi o siluetă suplă şi elegantă".

În celălalt scenariu, acuzata este descrisă cu o serie de atribute considerate neatrăgătoare: "Maria este o femeie lipsită de farmec, cu buze subţiri, cu trăsături ale feţei ascuţite şi neregulate, cu păr închis la culoare şi buclat şi cu o siluetă care nu este nici fină, nici elegantă".

O altă variabilă, pe care cercetătorii au evaluat-o separat de gradul de atractivitate al acuzatei, a fost includerea ei în "prototipul femeii bătute".

În alt scenariu: "Maria este o femeie casnică în vârstă de 36 de ani cu doi copii (de şase şi de trei ani) care este căsătorită de 10 ani. Maria poartă ochelari de soare pentru a-şi ascunde chipul, are o siluetă şi o rochie dizgraţioase şi este timidă atunci când trebuie să răspundă la întrebările puse de judecător şi de avocaţi".

Într-o altă perspectivă, "Maria este consultantul financiar al unei companii care este lider pe piaţă. Nu are copii şi este căsătorită de 10 ani. Maria se îmbracă conform tendinţelor modei şi este calmă şi decisă în răspunsurile pe care le oferă judecătorului şi avocaţilor".

Cercetătorii au prezentat apoi unui număr de 169 de ofiţeri din poliţia naţională şi locală spaniolă câte un scenariu şi i-au rugat să se pronunţe în privinţa vinovăţiei femeii care era acuzată de crimă.

Rezultatele au fost însă surprinzătoare. Contrar ipotezei potrivit căreia o femeie atrăgătoare beneficiază de o "apreciere binevoitoare a gradului ei de vinovăţie", savanţii spanioli au descoperit astfel faptul că "acuzatele neatrăgătoare primesc mai rar pedepse penale".

În orice caz, autorii studiului au fost mai puţin surprinşi atunci când au descoperit că acuzatele care nu se încadrau în "stereotipul femeii bătute" sunt mult mai des găsite vinovate de crimă. Ele sunt percepute ca având un mai mare control asupra situaţiei, fapt care, în termeni legali, se poate traduce printr-un grad mai mare de vinovăţie.

Cercetătorii spanioli consideră că studiul lor prezintă o serie de implicaţii foarte importante în felul în care ofiţerii de poliţie sunt antrenaţi pentru a ancheta şi rezolva cazurile de violenţă domestică.

Studiul a fost publicat în European Journal of Psychology Applied to Legal Context.