Influența mea poate merge până acolo încât să determin pe cineva să voteze împotriva propriilor convingeri? Sincer, nu cred. Deși, la fel de sincer, ar fi de-a dreptul impresionant dacă aș reusi asta.

Există vreun telespectator care a votat doar pentru că l-am influențat eu și acum regretă votul exprimat? Mă-ndoiesc. Dar, dacă există, clar m-apuc și eu de mentalism.

Am fost subiectiv în alegerile și comentariile mele? Evident. Pentru asta am fost angajat în Românii au Talent. Să fiu subiectiv până-n măduva oaselor, să-mi exprim public părerile personale și să nu-mi rețin nicio reacție la ceea ce văd. A fost chiar o cerință a producatorilor, nu doar o simplă dorință.

Momentele de iluzionism au presupus vreo regie? N-am nici cea mai mică îndoială. Am crezut în Moș Crăciun doar când eram copil. Oricum, ceea ce apreciez la un număr de iluzionism este acel moment în care sunt vrăjit și nici măcar nu-mi mai vine să mă întreb cum a fost făcut.

Dacă aflu că numerele lui Cistian Gog sunt de fapt foarte simple și ca “m-a făcut din vorbe”, îmi schimb părerea despre el? Da. În și mai bine. Căci mi-e și mai clar că-și cunoaște meseria.

Am făcut parte din vreo regie de-a lungul întregului sezon? Sub nicio formă. Formatul se bazeaza exact pe reacția juriului la prima vizionare. S-au luat de fiecare dată toate măsurile pentru ca juriul să nu poată vedea și afla nimic înainte. (Măcar că nu era cazul. Nici eu n-am încercat să aflu nimic, ca să nu-mi stric surpriza.)

Am jucat teatru în vreun moment al emisiunii? Sub nicio forma. N-am nici cel mai mic talent la actorie și, dacă aș fi jucat teatru, ar fi fost atât de penibil momentul, încât concurentul ar fi avut numai de pierdut. Ceea ce nu mi-am dorit să i se întâmple nimănui.

Citeste AICI continuarea articolului