Tânăra Phyllis i-a scris marelui fizician o scrisoare în care îşi exprima, politicos, curiozitatea şi a fost, probabil, surprinsă să primească un răspuns la fel de politicos, notează huffingtonpost.com.

Corespondenţa a fost publicată în cartea "Dragă profesore Einstein: Scrisorile lui Albert Einstein către şi de la copii", publicată de Alice Calaprice.

Tânăra a scris:

"19 ianuarie 1936

Dragă Dr. Einstein,

La şcoala duminicală s-a pus întrebarea: "Spun oamenii de ştiinţă rugăciuni?". Totul a pornit întrebând dacă putem crede în acelaşi timp în ştiinţă şi în religie. Noi scriem oamenilor de ştiinţă şi altor personalităţi pentru a încerca să obţinem răspuns la întrebările noastre.

Ne-am simţi foarte onoraţi dacă aţi răspunde la întrebarea noastră: Se roagă oamenii de ştiinţă şi pentru ce se roagă ei?

Suntem în clasa a şasea, la clasa doamnei Ellis.

Cu respect, a dumneavoastră

Phyllis"

Fizicianul a replicat, cinci zile mai târziu, împărtăşind elevei concepţiile sale despre credinţă şi ştiinţă:

"24 ianuarie 1936

Dragă Phyllis,

Voi încerca să răspund întrebării tale cât mai simplu cu putinţă.

Oamenii de ştiinţă cred că orice întâmplare, inclusiv în relaţiile dintre oameni, este datorată legilor naturii. De aceea un om de ştiinţă nu poate fi înclinat să creadă că evoluţia lucrurilor poate fi influenţată de rugăciune, cu alte cuvinte, de o manifestare supranaturală.

Totuşi, trebuie să admitem: cunoştinţele noastre asupra acestor forţe sunt imperfecte, astfel că în final, convingerea că există un spirit suprem are la bază un fel de credinţă. O astfel de convingere rămâne larg răspândită în ciuda realizărilor actuale în domeniul ştiinţei.

De asemenea, oricine se implică serios pe calea ştiinţei, este convins că există un spirit care se manifestă în legile universului, fiind mult superior omului. În acest fel, calea ştiinţei conduce la un sentiment religios aparte, care este destul de diferit de cel simţit de o persoană mai naivă.

 

Salutări cordiale,

al tău Albert Einstein".

În timp ce scrisoarea nu spune prea multe despre convingerile religioase ale lui Einstein, fizicianul reuşeşte să surprindă sentimentul sublim al minunii pe care ştiinţa îl evocă într-un mod pe care îl putem decrie ca "religios".