Lista a fost alcătuită de Manohla Dargis şi A. O. Scott, doi critici de film de la The New York Times, care au dorit să analizeze situaţia tinerilor regizori în curs de afirmare pe plan internaţional.

"În afară de relativa lor tinereţe - doar unul dintre ei a împlinit 40 de ani, în urmă cu câteva luni -, ei au în comun puţine lucruri, exceptând pasiunea şi promisiunea unei confirmări ulterioare. Însă aducerea lor împreună (pe aceeaşi listă, n.r.) şi prezentarea operelor şi a potenţialului lor pare să fie o sarcină deosebit de urgentă, întrucât o nouă generaţie de cinefili este pe punctul să se formeze în societate:

Trăim într-o vreme de abundenţă cinematografică. În multiplexuri şi dincolo de ele, iubitorii de film au o varietate mai mare de alegere - şi ecrane mici şi mari - decât în orice altă epocă din istorie", afirmă cei doi critici americani în introducerea articolului lor.

Surplusul de divertisment de pe marile ecrane poate fi încântător, dar şi descurajant, spun Manohla Dargis şi A. O. Scott. The New York Times a publicat peste 700 recenzii de film anul trecut şi este pe cale să publice un număr la fel de mare de cronici de film şi în acest an. Nu e de mirare că marile studiouri cheltuiesc sume impresionante pentru a atrage atenţia cinefililor asupra filmelor pe care le produc, inundând piaţa cu afişe publicitate şi campanii de marketing şi "bombardând" cinematografele cu lansări şi prezenţe spectaculoase pe covorul roşu.

În acelaşi timp, filmele produse cu bugete mici şi realizate cu puţine efecte digitale sunt lansate în cinematografele mari unde sunt proiectate doar de câteva ori, pentru a genera câteva recenzii în publicaţiile importante, înainte de a intra într-un circuit cinematografic secundar, considerat mai profitabil. Din cauza acestei abundenţe de filme, nu e deloc surprinzător că până şi cei mai talentaţi cineaşti, în special cei din afara "mainstream-ului", sunt condamnaţi uneori la semiobscuritate. Arta lor vede astfel lumina zilei, dar fără a fi cu adevărat remarcată.

Aceasta a fost vestea proastă. Vestea cea bună este că, în ciuda unor recenzii ocazional negative, calitatea cinema-ului de autor contemporan este la fel de extraordinară pe cât este de intimidant numărul mare de pelicule aparţinând acestui gen. Cineaştii tineri din lumea întreagă fac filme care estompează graniţele dintre documentar şi ficţiune, dintre păreri personale şi militantism social, dintre naraţiunile convenţionale şi experimentele radicale.

Sursa: www.nytimes.com